Capitolul 4

Padurea se intunecase deja, isi arata o alta latura a sa, una deceptiv de potolita si silentioasa, se auzeau rar bufnite sau alte ganganii care sa fi readus aminte baietilor ca natura nu doarme. Totusi era placut, era racoare si fara vant, lumina lunii mai mult distorsiona viziunea padurii decat s-o dezvaluie.

Mark era deja pregatit, ii astepta pe restul baietilor care nici nu stiau cu ce sa se echipeze pentru o asemenea expeditie. Oleg avea sa arate calea, Ernie, Mark si Simon sa lumineze cu lanternele.

Se apropiau de inceptul desisului si se putea remarca si cu ochii inchisi cand au intrat printre copaci dupa sunetul de sub bocanci. Nu se mai auzeau pietre ci crengi trosnind sau frunze indoindu-se sub pasii celor 6.

Toate simturile baietilor se trezisera, Mark nu ar fi recunoscut dar nici el nu se simtea comod, nu ca l-ar fi intimidat natura dar datorita proportiilor pe care a luat-o situatia. Sam era cel mai curios, parca din totdeauna vroia sa vada padurea noaptea, nu parea atat de ingrijorat, pericolele i se aratau inca la distanta, intangibile.

Ernie lumina cu atentie inaintea fiecarui pas a lui Oleg.

- Ne apropiem, spuse Oleg fara sa se intoarca. Trupa toata reactina, devenira mai atenti in toate directiile.

- Uite-o !

Ernie lumina frenetic peste tot dar nu putea localiza ce indicase Oleg.

- Uite ! Nu mai e cum era ! Era mai asezata ! arata cu degetul Oleg.

Ernie descoperise si el structura de lemn. Toti baietii ramasesera pe loc sa observe mai intai de la distanta. Intr-adevar, nu erau intamplator crengile asezate acolo, erau prea multe si prea bine puse una peste alta.

Fiecare pas de acuma era facut progresiv mai lent.

Mark avea mici scanteie de bravura, gandindu-se sa mearga spre gramada acum cat restul baietilor erau inca pierduti si victorios sa apuce o ramura de acolo, dar se mentine in formatie.

- Oleg, ia o creanga odata ! ii ordona Mark

- De ce eu ?!

- Ca tu stii mai bine gramada !

- Nu ! Ia tu !

Mark se uita dispretuitor la Oleg pentru lipsa sa de curaj, ii dadu lanterna lui Sam si inainta singur cu pieptul inainte spre gramada, pana se aude misteriosul si mult discutatul gemat. Mark se ghemuieste luat prin surprindere. Baietii se apucara unul pe altul de maneci sau de ce prind. Inimile lor, aproape auzindu-se, bateau ca o trupa de tobe.

Cei 6 baieti erau complet nepregatiti pentru situatia de fata. Se uitau unul la altul asteptand un semnal, o initiativa pentru urmatoarea actiune, toti erau la fel de speriat, chiar panicati.

Inconjurat de intuneric obiectul se afla in mjlocul cercului de lumina al lanternelor si parea ca e tot ce mai exista.

Ernie timid ridica mana si o vantura usor si cu atentie, sperand sa mai provoace odata gematul, Mark si Oleg fara sa-si schimbe vreo privire sau cuvant se imping unu spre altul spre gramada.

Gematul se aude din nou.

- E…uman ! izbucni Greg.

Simon era de aceasi parere :

- Da-ti lemnele la o parte, acum !

Mark pntru o secunda ramase incremenit, desi el era cel mai aprope de gramada, Simon il impinge din cale si impreuna cu restul baietilor incepe sa ridice crengile.

Fiecare creanga inlaturata era aruncata in urma si dezvelea deocamdata doar pamantul din marginile gramezii.

Simon ridica cu atentie ramura de la piciorul sau, in sfasit se vazu altceva pe sol, o mana alba, neincordata.

- Aici ! Ridicati de aici !

Baietii descopereau cu fiecare strat verde ceeace ascundea un trup. Un brat initial, alb, murdar de pamant uscat, apoi un umar, niste picioare invelite intr-o geaca, incet dezveleau un trup de femeie, nemiscat pe o saltea de crengi si frunze.

Nu reactiona, arata palida, parul brunet era plin de frunze si pamant. Hainele erau bine invelite pe ea, desi nu era prea gros imbracata.

Greg se apropie de femeie si ii verifica pulsul :

- E in viata !

Ernie culegea crengile ce i-au fost capcana si cu o sfoara din rucsac le leaga impreuna.

Medalii, trofee, excursii si lectii nu valorau nimic acum, tot ce faceau era din inertie, instictual.

Greg si Simon ii indreapta corpul femeii, nu era prea inalta, era o femeie tanara, nici unul dintre nu stia sa aprecieze varstele, dar presupuneau ca e sub 20 de ani.

Greg legase o targa pe care baietii cu grija o asezasera pe tanara. Ernie, Greg si Simon ridica targa improvizata si conduc calea spre tabara. Urgenta si panica se simtea din tacerea absoluta dintre ei. Responsabilitatea si tensiunea ii facuse eficienti, interferau minim intre ei, dar toti conlucrau in acelasi scop.

Mark, inca naucit, incearca sa se reculeaga prefacandu-se ca se uita pe jos sa nu fi uitat ceva de-al femeii, Oleg deocamdata nici el nu intervenea, dar era atent pentru momentul cand ar fii fost nevoie si de bratele sale.

Sam nu avea cu ce sa ajute, ii luase geaca femeii si mergea in urma targii.

Cei pe a caror umeri se afla targa, nu se grabeau, desi pasii lor erau alerti. Se uitau cand pe jos unde urmau sa calce, cand la femeie, care incepuse sa reactioneze.

- Stai calma ! ii spuse Simon, care era la capul ei, te ducem la tabara.

Femeia intoarse capul spre voce si cauta ochii persoanei care i-a vorbit. Pentru un moment Simon isi incrucisa priviriea cu ea, el devenise si mai speriat, iar ea inchise ochii parca linistita de ochii salvatori.

Ca printr-un geam mat albastru, padurea oferea vederii doar ce indica luna cu lumina ei difuza. Tabara ii intampina ca intotdeauna, tacuta, nemiscata, impasibila la orice s-ar fi petrecut (cata indiferenta). Doar raul aducea aminte ca peisajul taberei nu era un tablou, raul care in fiecare noapte se batea sa tina razele lunii la suprafata sa si sa nu-l patrunda.

Simon, Greg si Ernie ajunsesera primii in tabara, respirau pe gura incercand sa nu-si faca auzite gafaiture. Apoi ridica femeia de pe targa improvizata si o aseaza pe plapumi adevarate. Targa odata ajunsa in mainile lui ernie urma sa fie descompusa si sa devina lemne de foc.

Mark isi reveni in fire, in timp ce restul baietilor  isi cercetau corturile pentru orice folositor femeii, el parca se forta sa nu se uite spre ei. Era total cufundat in sarcina de a aprinde lemnele. Focul porni timid, dar lumina si caldura acestuia se extindea dispre locas parca contaminand imprejurimea albastra si calmul ce-l ascundea.

Femeia deschise ochii si se auzi nu glasul brutal ce fusese confundat cu un animal ci un glas fragil si cristalin :

- Sunt obosita..si inchise la loc ochii.

Capitolul 3

Se oprise brusc din goana si incerca sa isi prinda rasuflarea, doar acuma dupa respiratie isi dadea seama cu adevarat cat de repede a alergat. Se afla la ultimul copac inainte de tabara, tabara se vedea de acolo, se vedeau si baietii adunati, vorbind. Corturile erau construite deja, era pregatita si formatia de pietre pentru foc asteptand ofranda.

Cercetasi nu-l depistasera inca pe Oleg, iar el nu vroia sa se miste mai mult, nu vroia sa fie vazut pana nu se lamurea cum ar trebui sa reactioneze. E clar ca el a tras o sperietura de moarte, dar nu stia cu exactitate cauza. Ar fi avut rost sa impacieneze si restul baietilor ? Se gandea cum vor reactiona baietii, ar fii putut sa rada de el, ca era alb ca o fantoma si sperietura, gandindu-se ca ar fi putut fi pusa la indoiala incepu sa se gandeasca mai bine ce a auzit, cu ce a interactionat, se convingea ca la fel de bine putea fi si o veverita, desi era ridicol.  Daca era un animal atunci cu siguranta tabara trebuia mutata, asa ca se gandea bine ce sa spuna.

- Oleg ! aparu Sam de nicaieri ranjind, n-ai sa ghicesti unde ti-e sacul de dormit. !

Inima lui Oleg nu se mai putea controla, involuntar isi pune mainile in cap injurand pe limba lui. I s-au disipat toate gandurile si planurile in mai putin de o clipa, a fost depistat si de restul cercetasilor.

Fara sa mai zica ceva, pleaca capul si inainteaza cu Sam spre baietii din jurul pietrelor ca spre condamnare.

- Oleg ! se rasti Mark la elo imediat ce-l vazu.  Oleg stia ca in mod normal merita reactiile reci, el gresise, si cand unul greseste, sufera toti.

Mark era iarasi incruntat,  il fixase pe Oleg din privire si isi retinea acuzele pana Oleg s-ar fi apropiat destul. Nu numai Mark era incruntat, toti erau incruntati. Sam fugise pe la jumatatea drumului spre ceilalti baieti ca sa se alature linsajului din priviri. Era tehnica bine cunoscuta a lui Mark, inainte sa vina Oleg, le-a spus tuturor sa se incrunte la acesta si sa fie reci. Oleg nu merita iertare sau ingaduinta, Mark facea asa oricui gresea.

Ernie iarasi era suprateatral, se incrunta aproape cu ura,  Greg se uita dezamagit. Simon nu participa niciodata la teatru de acesta, se uitase odata protocolar incruntat spre inculpat si cazu capul in pamant incercand nici de data asta sa nu se implice. Sam nu era capabil sa se prefaca ca ceilalti cu atata tact, era incruntat, dar il bufnea rasul, privirea sa lua tot timpul o alta conotatie cand se fixa incruntat, dar cu zambetul pe buze.

Mark avea privirea cea mai severa, genul de privire matura, exact precum parintii atunci cand ii superi foarte tare si sunt furiosi.

- Oleg, incompetentule ! Se intuneca in curand, te-am asteptat toti cu niste crengi, Mark se ridica in picioare, aproap0e ai fi zis ca urma sa erupa, dar Oleg il cunostea prea bine, stia ca apogeul furiei sale fusese atins. Unde ai lipsit atata ? Totul e construit. Tu ai disparut, nu se stie cu ce te-ai ocupat ca inca nu vad crengi in bratele tale.

Baietii nu interveneau, ascultau cu atentie.

- Mark, baieti, imi cer zcuse ! Oleg se opri pe loc, stiu am gresit, dar nu am gasit crengi, adica…

- Oleg, suntem intr-o padure, e prima oara cand aud asa ceva, il intrerupse Greg, dorind sa inteleaga empatic de ce a esuat ascesta.

- Adica am gasit, dar am fugit, adica…am cautat si pe urma am fugit…si nu am mai cautat ca m-am…

Mark il apuca pe Oleg de brat si il reinvita printre baieti, privirea sa nu mai era acuzatoare. Mark devenise iertator, ca si cum era de inteles ce s-a intamplat, Oleg nu a fost in stare de o sarcina ca aceea. Privirea lui Mark lasa sa se inteleagaca nu poate fi suparat pe o limita a capabilitatilor ceeace ce pana la urma era mai insultator decat orice teatru colectiv.

Oleg luase loc si arata de parca tot ce a trait atat de intens in padure urma sa erupa. Isi atinti ochii in pamant si se incorda. Buzele ii rau strans si simtea ca la primul sau cuvant ar fi izbucnit si o lacrima.

Mark simt asta si parca un pic il mustra vinovatia, pana isi aduse aminte de fapta lui Oleg, oricum era ingrijorat caci pana la urma era unul din pritenii lui.

- Oleg calmeaza-te , culegem crngil alea acuma pana nu a apus soarele de tot.  Toti baietii se  mobilizaserasi il aprobau pe Mark, ei se simteau si mai vinovati.

- Nu va duceti. Spuse serios Oleg indreptandu-si spatele, ii trecusera emotiile. Era ceva acolo, de aia m-am speriat si n-am mai adus lemnele.

- Ce era acolo ? intreba Simon.

- Nu stiu, ceva. Mergeam si am vazut o gramada de lemne mare, nu parea initial ca e ceva acolo, nu erau urme, nimic.

- Si ? intreba Simon curios. Discutia tindea sa devina numai intre cei doi.

- Am luat o creanga si am auzt un gemat, gematul se repeta, dar nu stiu ce era.

- Un animal ! Oleg ai avut noroc ! Bine ca nu a devenit agresiv, putea fi barlog de pui.

- Nu era, nici sunetul nu stiu ce a fost.

- Era animal !

Ernie intervine in discutie vrand sa se lamureasca.

- Rangerul doar ne-a asigurat ca in anotimpul asta nu sunt animale in preajma.

- O fi fost unul pierdut, raspunse promt Simon.

- Nu era insa. continua Oleg grav propozitia lui Simon.

Simon se ridica si le atrage atentia cercetasilor.

- Oleg a dat de un barlog de animal ! Trebuie sa ne mutam.

Baietii intrasera iarasi in polemica intre ei. Greg se ridica :

- Simon, il inteleg p Oleg, s-a speriat, oricine s-ar fi speriat dar nu exista animale periculoase in zona asta a padurii, rangerul ne-a asigrat ca nu sunt ursi, lupi sau vulpi. Oleg esti sigur de ce ai auzit ?

- Da ! Da ! Era mare, era acolo, aproape l-am vazut, m-a marait. Nu e sigur aici !

- Nu shtiu, e normal sa fim precauti, dar venim aici deja de un an si rangerul pe deasupra stie mai bine ce e in padure, e tarziu, nu putem pleca sau sa ne mutam.

Sam, care deobicei nu participa la discutii importante ca acestea intervine si el:

- Hai sa vedem ce e acolo !

Baietii se uitau unii la altii si nu stiau daca intr-adevar merita sa ia in considerare optiunea lui Sam.

- Mergem si ne uitam, doar stim ca nu sunt ursi ! continua simplu Sam.

- Baieti, liniste ! intervine Mark impunator. Nu e nimic ! Nu e animal ! Oleg s-a speriat de nimic si nu si-a dus la capat sarcina, acuma sa impuscam doi iepuri deodata, mergem sa culegem lemnele alea din gramada si va si dovedesc ca nu e nimic acolo !

Capitolul 2

Ei erau oaspetii in mijlocul naturii, stiau ca trebuie sa isi respecte gazda, acesta la randul ei putea oricand sa isi intoarca latura salbatica, imprevizibila catre cercetasi. Acestia erau insa pregatiti insa pentru orice capriciu al naturii. In ciuda varstei fragede fiecare din cercetasi aveau experinta, padura Green Stone pentru ei era ca un bun prieten la care reveneau si acesta se parea ca ai accepta.

Era aproape ora 20 00, cercetasii ajunsesera nu de mult la peticul gol de pamant care urma sa le devina tabara. Cunosteau bine zona, la Sud era raul, la Nord reveneau pe poteca care taia padurea.

Tabara era aproape de o albie secata a raului, raul se vedea de-a lungul sau, potolit, urmandu-si firea. Locul era potrivit pentru tabara, solul era pietros langa rau iar copacii ii fereau de vant.

Baietii isi dadusera jos rucsacurile si dezpachetasera tot ce le trebuia pe jos, de parca ar fi fost la ei in camera.

Desi plimbaril si excursiile le plaeau se bucurau mai mult ca s-au oprit. Buna lor dispozitie se citea din micile inghionteli si discutiile libere intre ei, nici Mark nu se mai incrunta, ba chiar il alerga pe Sam  sa-i dea inapoi briceagul.

Sam era mereu pus pe sotii, obijnuia sa ascunda cate ceva de colegilor de cate ori avea ocazia, Ernie se supara cel mai tare deobicei, Oleg se intampla sa-si gaseasca lucrurile uitate doar la urmatoara excursie.

Departe de scoala, departe de casa, de oras, baietii se simteau cel mai bine, poate chiar utili, departe de profesori si calificative.

Cei 6 prieteni se cunoscusera prin cercetasie, dar era surprinzator cat de bine s-au impacat imediat, chiar dupa primele 2 zile ai fi zis ca se cunosc de cand se cunosc pe sine.

Mark stia ca sunt in siguranta si au timp de pierdut, asa ca accepta jocurile copiilor, nici el nu stia de unde ar putea fi aparut o palma si pe ceafa lui si un “Leapsa !” tipat.

Oleg isi stia datoria, ca oricare din cei 5 s-ar fi simtit jenat daca Mark i-ar fi repetat ce are de facut si ar fi putut sa recupereze oricand in jocuri asa ca pleca fara sa spuna nimanui dupa lemne.

Indreptat de noroc, Oleg isi facu drum printre buruieni si crengi zgaraiecioase.

Pentru Oleg padurea avea o insemnatate si mai mare decat pentru restul, ii amintea de casa, de prima lui tara, de casa de la bunici. La un moment ajunsese sa mearga auomatizat, nici nu se mai uita dupa crengi, mai degraba mergea cautand casa bunicii. Se trezise din visare cand vazu in fata sa o gramada de ramuri prea mare ca sa fie ignorata, s-ar fi putut spune intentionatt adunata, dar in niciun caz nu era un barlog, sau o constructie animala, era ca un cadou al coincidentei, nu mai trebuia sa caute lemne.

Se indreapta spre gramada revertit in visare, apuca creanga cea mai vizibila din incolcitura si smulge, izbucnind un mormait.

Oleg sare ca ars, cu ochii atintiti spre crengi,  “E un animal !” isi spuse el. Prin mintea s-a se declansasera zeci de tehnici de supravietuire, cazuri de intalniri cu animale si cum ar trebui sa reactioneze.

Nu apuca sa-si duca gandurile la capat ca mai aude odata mormaitul, de data asta mai clar, de data asta sunetul il intriga desi era la fel de speriat.  Inmarmurit, se gandeste sa stea nemiscat pana nu aude inca odata gematul misterios, dar isi da sama ca gandul sau e ridicol, provocarea asta cu sine il poate omori.

Se retrage cu spatele incet, sa nu fosneasca deloc…si auzi a treia oara gematul…”Dumnezeule ! Pare uman !” , nu doreste confirmare insa, continua sa inapoieze 3 pana considera ca e la distanta potrivita, se intoarce si fuge, inima ii trepida rapid, s sincrniza cu pasii sai alergand. Nici nu-si daduse seama cand a ajuns la tabara.

the cub camp

Intro

Cei 6 baieti erau complet nepregatiti pentru situatia de fata. Se uitau unul la altul asteptand o solutie, o idee, toti erau la fel de ingrijorati, chiar un pic panicati.

Capitolul 1

- Tineti pasul ! spuse Mark convingator, uitandu-se in urma la ceilalti 5 baieti din spatele sau. Nu va departati din sir !

La auzul cuvintelor lui Mark toata trupa reactioneaza, fiecare mergand mai drept, cu capul sus.

- Simon, tine-l pe Sam langa tine, sa nu se piarda aiuritul.

Dupa Mark in sir indian veneau : Greg, cu manualul cercetasului deschis si atent in jur sa regaseasca ceva cunoscut din carte, Oleg, drept, distant si cu pasi mari, Ernie, care-si lustruia ochelarii in pas relaxat, Sam, cel mai scund din trupa care se batea cu rucsacul sau sa si-l tina pe spate si incercand cu efort sa nu se impiedice si de proprii lui bocanci si ultimul, Simon care il ghida din spate cu mana pe umar pe Sam.

- Ernie, scoate-ti busola si vezi incotro ne indreptam.

- Tabara noastra e la S-V de aici, noi ne indreptam in directia opusa.

- Bine, mai cercetam imprejurimile pana la 19 00, pana la 20 00 sa avem crengi pregatite pentru foc si adaposturile construite. Oleg tu te ocupi de lemne de foc pentru tabara.

Oleg se uita spre Mark si dadu din cap cu incredere.

- Mark, mai mergem mult ? Vreau o pauza, spuse Sam indreptandu-si basca pe frunte.

- Pauza ? De la ce ai obosit Sam ?

- Nu am obosit, vreau la copac.

- Bine baieti, pauza 5 minute, Ernie tu cronometrezi.

Baietii iesira din formatie, fiecare vazandu-si de treaba.

Era ora 18 15, soarele batea inca, astfel ca padurea putea fi vazuta in toata frumusetea ei salbatica. Copacii erau rari, dar fiecare din brazi, molizi sau mesteacani erau mari, solizi, inalti si verzi. Pamantul era uscat si neted, acoperit pe langa trunchiuri ori de uscaciuni ori smocuri de buruieni.

Mark isi dadu jos geaca, vremea tinea cu cercetasii, cald, umed, vantul isi facea vazuta prezenta doar printre varfurile copacilor pe care le agita usor.

Greg se uita la copaci si in manual schimband privirea intre acestea alternativ si consemnand cu creionul cand era cazul.

Oleg avea noroc, ramurile de pe jos erau uscate deja, dar nu vroia sa le culeaga inca, mai era ceva de mers pana la tabara, si crengi se vedeau a tot pasul.

- Oleg, daca vrei, pot sa te ajut cu caratul, putem chiar sa facem ceva sa taram crengile dupa noi sa nu le ducem in spinare.

- Nu luam de aici, am vazut langa tabara un copac uscat, luam de acolo.

Mark care deja se asezase la trunchiul unui copac isi deschise harta si nota traseul.

- Nu ne-am departat prea mult de tabara, asa-i ? intreba Simon si luase loc langa Mark.

- Pentru azi oricum ajunge. Mai inaintam pana la rascrucea de sus si ocolim desisul asta pana la tabara pe poteca care duce in Sud. explica Mark cu degetul pe harta.

Acuma ei se aflau pe marginea unei poteci care separa un padurea, destul de clara daca te aflai pe ea, dar usor de pierdut daca te departai de ea printre copaci.

- Gata ! Aparu brusc Sam. Simon, incheie-ma te rog la rucsac.

Mark isi pune degetele la gura si fluiera puternic, in clipa urmatoare toti cei 5 baieti fara fosnet sau agitatie il inconjurara deja pe acesta.

- Plecam ! Ernie cat e ora ?

- 18 25.

- Alinierea, dupa mine !

Drumul pana la tabara se scursese imediat, baietii erau energici si aerul de padure ii facea si mai vioi. Pe drum Mark si Ernie schimbasera pareri cum sa pregateasca tabara pentru prima noapte in padure.

Focul era responsabilitatea lui Mark si Oleg. Ernie cu Simon se ocupau de construirea corturilor iar Sam si Greg de despachetatul si impachtatul mancarii si restul ustensilelor necesare.